Insuficiența respiratorie este o afecțiune în care sângele nu are suficient oxigen sau are prea mult dioxid de carbon. De ce apare și cum se tratează?
Respirația este esențială pentru viața însăși: inspirăm oxigenul din aer în plămâni și expirăm dioxidul de carbon, care se formează în corp ca gaz rezidual. Oxigenul trebuie să treacă din plămâni în sânge pentru ca țesuturile și organele să funcționeze corect.
Insuficiența respiratorie este o afecțiune gravă care se dezvoltă atunci când plămânii nu pot introduce suficient oxigen în sânge, potrivit doc.ro. Acumularea de dioxid de carbon poate dăuna, de asemenea, țesuturilor și organelor și poate afecta în continuare oxigenarea sângelui, având ca rezultat livrarea lentă de oxigen către țesuturi.
Insuficiența respiratorie acută apare rapid și fără prea multe avertismente. Este adesea cauzată de o boală sau vătămare care afectează respirația, cum ar fi pneumonia, accidentul vascular cerebral, o leziune a plămânului sau a măduvei spinării ori supradozajul cu opioide. Afecțiunea necesită tratament de urgență.
Însă insuficiența respiratorie se poate dezvolta și lent, iar în acest caz se numește insuficiență respiratorie cronică. Simptomele includ dificultăți de respirație, oboseală extremă, scăderea capacității de a face exerciții fizice și somnolență.
CITEȘTE ȘI: Mineralul care poate regla tensiunea arterială: Relaxează mușchii și crește fluxul sangvin
Insuficiența respiratorie poate apărea din cauza unor boli care afectează mușchii, nervii, oasele sau țesuturile care susțin respirația, ori direct plămânii. Astfel, cauzele insuficienței respiratorii sunt:
Simptomele insuficienței respiratorii depind de cauză și de nivelurile de oxigen și dioxid de carbon din sânge. Un nivel scăzut de oxigen în sânge poate provoca dificultăți de respirație – persoana afectată are senzația că nu poate trage suficient aer în piept. Pielea, buzele și unghiile pot căpăta, de asemenea, o culoare albăstruie.
Un nivel ridicat de dioxid de carbon poate provoca respirație rapidă și confuzie. Unele persoane care au insuficiență respiratorie pot deveni foarte somnoroase sau chiar își pot pierde cunoștința. De asemenea, pot avea aritmie (bătăi neregulate ale inimii).
Medicul diagnostichează insuficiența respiratorie pe baza istoricului medical al pacientului, a unui examen fizic (care include auscultația pulmonară și cardiacă și verificarea existenței unei culori albăstrui pe piele, buze și unghii) și a unor teste de diagnostic, cum ar fi pulsoximetria, adică măsurarea cantității de oxigen din sânge și testul gazelor arteriale din sânge (proba este prelevată dintr-o arteră, de obicei în încheietura mâinii).
Tratamentul pentru insuficiența respiratorie depinde de tipul afecțiunii (acută sau cronică), de cât de gravă este și de cauza acesteia. Insuficiența respiratorie acută poate pune viața în pericol și necesită un diagnostic rapid și tratament medical de urgență într-un spital (oxigenoterapie, medicamente etc.), în timp ce insuficiența respiratorie cronică poate fi adesea tratată acasă.
Opțiunile de tratament pentru insuficiența respiratorie includ:
Oxigenul poate fi introdus în corp prin mai multe metode:
Tuburi de plastic care intră în nas, numite canule nazale, atașate la un rezervor portabil de oxigen;
Se pot prescrie medicamente pentru a ușura simptomele sau pentru a trata cauza insuficienței respiratorii: antibiotice pentru tratarea infecțiilor pulmonare bacteriene, cum ar fi pneumonia, bronhodilatatoare pentru a deschide căile respiratorii sau pentru a trata un atac de astm ori corticosteroizii pentru a micșora căile respiratorii umflate și pentru a trata orice inflamație.
CITEȘTE ȘI: ”Ucigașul tăcut”: Metodele care te ajută să ții sub control tensiunea arterială
Dacă pacientul trebuie să rămână spitalizat o vreme, este posibil să aibă nevoie și de alte tratamente pentru a evita sau gestiona alte afecțiuni sau complicații, cum ar fi lichide administrate intravenos, tub de alimentare, fizioterapie, reabilitare pulmonară sau medicație anticoagulantă.
Insuficiența respiratorie acută este adesea fatală. Încercările de scădere a mortalității trebuie să includă atenția asupra complicațiilor pulmonare și extrapulmonare. Complicațiile pulmonare includ embolie pulmonară, barotraumatism, fibroză și pneumonie.